7 Sfaturi Pentru Controlul Tusei In Pictura

Poate ca cea mai mare provocare a unui pictor care cauta sa treaca la un nivel superior este controlul tusei, adica a urmei lasate de pensula pe panza. In final, tusa este cea care delimiteaza culorile si formele in pictura. Tot tusa este cea care da amprenta personala dupa care putem recunoaste numele pictorului unei lucrari fara a citi chiar “eticheta” sau “descrierea”. 

Putem presupune ca pana la controlul tusei, trebuie sa invatam mai intai teoria culorii si principiile compozitionale. Pe masura ce exersam aceste teorii si principii, ne jucam si cu diferite tehnici pictura, dar nu acordam o atentie prea mare tuselor. Este firesc, deoarece nu poti invata mai multe lucruri de-odata.

Cand ajungi la nivelul la care ai dezvoltat un simt al culorii, si esti multumit de compozitie, este cazul sa iti pui intrebari in ceea ce priveste “pensulatia” (cum mai numesc unii modul de aplicare a vopselei pe panza).

Stop un pic! Vezi produsul special de azi!

Incepatorii au o timiditate vizibila atunci cand vine vorba de tuse. Mana tremura usor, exista o incordare puternica, iar tendinta este de a prelungi tusele mai mult decat este nevoie. Iata cateva sfaturi care sa te ajute sa obtii tuse mai relaxate in pictura ta.

GRATUIT. Lectii De Pictura Pe Email!

Aboneaza-te pentru a primi gratuit lectii de pictura

1. Nu apela la pensulele pentru detalii mai mult decat este nevoie. 

De cele mai multe ori, o pictura se poate realiza aproape in intregime cu pensule mari. Detaliile realizate cu pensulele mici nu trebuie sa fie din abundenta, ci doar local, acolo unde exista un centru de interes. Daca te apuci sa detaliezi fiecare coltisor al picturii, tot efortul de a picta intr-un stil cu tuse clar vizibile va fi degeaba.

2. Foloseste forma potrivita a pensulei.

Poti lasa tuse atat cu pensulele drepte cat si cu cele rotunde. Diferenta poate tine de amprenta personala. De exemplu, eu rareori apelez la pensulele rotunde. Ma impac mai bine cu cele drepte. Poate tocmai pentru ca imi plac tusele abrupte, cu limite drepte, utile pentru delimitari clare.

3. Prinde pensula nu foarte aproape de varful ei. 

Cu cat degetele sunt mai departate de varf, cu atat vei putea fi mai relaxat. Exista pensule cu manerul lung special pentru tehnici de pictura care presupun un control lejer al tuselor.

4. Scurteaza parcursul pensulei.

Pentru ca tusele sa fie sigure pe ele, miscarea trebuie sa fie scurta, pornind de la incheietura mainii. Sa presupunem ca vrei sa pictezi crengi de copaci. Greseala incepatorilor este de a trasa o linie continua cat mai lunga, ridicand usor presiunea asupra pensulei spre varful crengii. Mai interesant este insa sa pictezi in viteza “bucati” de crengi, asadar linii mai scurte. Acolo unde un incepator “curbeaza” creanga, un pictor mai avansat “o rupe” in doua.

5. Foloseste o atingere usoara cu pensula.

Atinge panza usor cu varful pensulei, fara a apasa sau freca panza mai mult decat este nevoie. Interactiunea pensulei cu panza se poate regasi intr-unul din cele trei scenarii de mai jos:

  • Daca vrei sa obtii o tusa clar delimitata, evita frecarea pensulei de panza. O singura atingere, fara miscari de dute-vino, este suficienta. 
    In zonele mai putin importante, poti crea tuse difuze cu o pensula uscata. In zonele cele mai importante insa, pensula va fi bine umezita si incarcata, pentru ca urma lasata sa aiba conturul clar.
  • In zonele in care vrei ca tusa sa fie mai putin vizibila (dar nu inexistenta), poti freca usor dute-vino, dar nu prelung. Tusa tot scurta trebuie sa ramana daca vrei sa mentii un caracter unitar pentru intreaga lucrare.
  • Daca ti se pare prea dificil sa mentii urmele de tusa clare, si constati ca ai mereu tendinta de a uniformiza trecerea dintre tonuri si nuante, insemna ca ai o inclinatie spre un stil dintr-o alta categorie decat cea a impresionismului. Nu este nimic gresit aici, dar daca te-ai apucat de netezit, atunci cel mai probabil va trebui sa faci acest lucru in toata lucrarea. 

6. Diversifica directia tuselor.

Daca toata lucrarea este facuta cu urme care au aceeasi directie, ceva nu este in regula. Si totusi, cum stim care este directia ideala a tusei pe care urmeaza sa o punem pe panza? Aceasta depinde foarte mult de locul catre care vrem sa conducem ochii privitorului.

  • Daca vrem ca acestia sa se plimbe pe intreaga panza, fara a avea un singur centru de interes, atunci directia fiecarei tuse noi adaugate se intretaie cu precedenta. Daca intreaga panza este un astfel de mozaic haotic in ceea ce priveste directiile tuselor, putem considera ca avem de-a face cu o compozitie statica.
  • Daca avem cladiri, folosim cu precadere tuse verticale, fara a face insa intreaga suprafata asa. Din loc in loc poate “scapa”, ca un fel de “greseala intentionata”, o urma de tusa orizontala.
    Daca pictam un lac, vom avea cu precadere tuse orizontale. Pe alocuri insa, cateva tuse verticale, care ilustreaza reflexia unui obiect de pe mal, vor aduce diversitate. 
  • Nu in ultimul rand, putem aminti geniul lui Van Gogh, care a creat o adevarata iluzie de miscare prin asezarea tuselor sale (concentric, spiralat, sau diagonal). Asadar, prin repetarea directie tuselor in anumite zone, obtinem o compozitie dinamica.

7. Curatarea pensulei intre tuse.

Tusele clar delimitate se obtin atunci cand alaturi culori diferite, intense, sau contrastante prin diferenta de ton. De exemplu, la limita dintre obiecte diferite. Aici pensula trebuie sa fie curata, iar tusa trasata cu grija. Daca pensula este murdara de la o tusa anterioara, nu vei putea obtine efectul scontat.

Acolo unde vrei sa ai doar diferente subtile intre nuante, si putina diversitate a directiei tuselor, poti trasa de cateva ori cu pensula inainte de a o curata. 

 

RECOMANDARE

Stop un pic! Vezi produsul special de azi!

1 Comments

  1. multumesc pentru sfaturi, sunt foarte utile si la obiect.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*