Atunci cand un incepator in pictura cu acrilice se afla in fata panzei albe, are urmatoarea dilema:

Ce pictez mai intai: Subiectul sau fundalul? Culorile inchise sau culorile deschise?

Ei bine, nu exista un mod bun sau rau de a incepe.

In cazul acrilicelor – culori opace – nu poate fi vorba despre o ordine stricta in aplicarea culorilor. Totusi, personal, deseori imi place sa incep cu cele mai inchise valori, apoi sa deschid treptat pana la finalizarea cu accente de alb.

De asemenea, ori de cate ori este posibil, prefer sa finalizez fundalul inainte de a ma arunca asupra subiectului. Dar, nu intotdeauna aceasta metoda se potriveste cu subiectul.

Subiectul picturii si compozitia sunt acele lucruri care trebuie sa iti dicteze cu ce incepi.

• Daca subiectul are un contur bine delimitat de fundal, si o forma relativ simpla, ideal este sa incepi cu fundalul.  Chiar daca treci cu pensula dincolo de schita, forma este inca usor de intuit. O poti picta cu usurinta dupa ce ai finalizat fundalul.
• Daca subiectul se intretaie cu fundalul in foarte multe locuri, lucrurile se complica. Prin pictarea fundalului poti acoperi complet schita care delimiteaza parti ale formei complexe desenate pe panza. Cand vei vrea sa pictezi interiorul formelor, s-ar putea sa te zapacesti si sa pierzi pur si simplu din vedere imaginea initiala pe care ai schitat-o. In acest caz, acoperirea subiectului cu o culoare inchisa te va ajuta. Dupa ce ai finalizat fundalul, nu trebuie decat sa deschizi culoarea subiectului si sa-l detaliezi.

Am sa-ti arat un exemplu pictat intr-un mod total haotic. Complet dezordonat si alandala: am sarit de la fundal la subiect si invers, de cateva ori. Haotismul acesta s-a intamplat pe fondul nerabdarii, al grabei si stresului, dar, uite ca dintr-o greseala s-a nascut un exemplu de “finalul conteaza”.

Morala: Nu drumul pe care il urmezi conteaza, ci finalul. Cu rabdare si perseverenta poti ajunge la un final reusit, indiferent de culoarea cu care ai inceput. Si indiferent de locul in care ai pus-o. In pictura hazardul poate fi mai mult prieten decat dusman.

Mai ales daca lucrezi cu vopsele acrilice, orice modificare adusa tabloului poate acoperi cu usurinta “o greseala” anterioara. Asadar, pe parcursul unei picturi te poti razgandi, poti adauga elemente, sau poti elimina elemente.

Pictura alaturata este facuta pe un placaj panzat (30x45cm), in acril. Dificultatea scenei consta atat in conturul iregular al pasarilor, dimensiunea si multimea acestora, cat si in coloritul “palid” al scenei. Este o pictura pentru care a trebuit sa las deoparte culorile vii cu care imi place sa lucrez, si sa ma concentrez pe estompari.

Pictarea “neingradita”, pas cu pas, a unui tablou in acril

Sa incepem deci modul haotic de lucru la aceasta pictura in acril, dar, nu inainte de a schita silueta pasarilor. Ulterior, unde mi s-a parut ca este prea aglomerat, am eliminat cateva dintre ele.

PASUL 1: Colorarea cerului si a dealurilor

Pentru cer am folosit un amestec de cyan cu alb. Spre baza dealurilor am adaugat inca doua straturi succesive de alb, pana cand am obtinut un gradient alb-albastru.

Apoi, pentru dealuri, am adaugat in albastru cyan si albastru ultramarin. Aceasta nuanta din urma nu este atat de vibranta pentru ochi, si, in plus, inchide valoarea culorii obtinute prin amestec.

O parte din aceasta culoare este imprumutata si partii de jos a ierburilor. Iata motivul: umbrele sunt mai frumoase si mai interesante daca au in componenta lor macar un strop de ultramarin. Este un strat ce va fi acoperit, dar, care se va intrezari usor.

Pe cat posibil am incercat sa evit acoperirea schitei deoarece am nevoie de conturul pasarilor. Totusi, chitibusareala in acest stadiu incipient al picturii este pierdere de timp. Am intarit umbrele cu un nou strat de vopsea, si am trecut mai departe la pasul 2.

Pasul 2: Evidentierea pasarilor

Mi-am dat seama ca mai am mult de lucru la aspectul dealurilor, insa, am prevazut ca fiecare noua trasare va acoperi mai mult din detaliile fine ale schitei minutioase. Formele mici si variate ale pasarilor s-ar fi pierdut usor, facand toata munca de schitare inutila. Asadar, am decis ca acum este momentul sa pictez cocorii cu o culoare foarte inchisa (fie negru, fie negru amestecat cu umbra sau ultramarin – nu prea conteaza acum).

Desigur, pasii 1 si 2 pot fi lejer inversati: as fi putut picta mai intai interiorul cocorilor si apoi dealurile. In acest stadiu chiar nu conteaza ordinea. De ce? Pentru ca urmeaza pasul 3…

Pasul 3: Straturile de mijloc ale fundalului

Trecem IAR cu albastru si cu alb peste cocori. Dar, de data aceasta, fara frica ca vor ramane invizibili. Culoarea inchisa folosita se va intrezari sub noul strat de albastru. Pe de alta parte, in cazul fundalului, acest nou strat acopera sincopele de culoare ale stratului precedent. Pe dealuri nu mai avem acum zone de panza neacoperite in intregime, iar trecerea de la zonele umbrite la cele luminoase se face mai uniform si mai lin. Ma interesa foarte mult ca umbrele de pe dealuri sa fie estompate astfel deoacere nu vreau ca acestea sa produca un contrast care sa rivalizeze cu pasarile. Pentru ca pasarile sa fie clare, atragatoare, trebuie sa lucrez – stratificat – la obtinerea unui fundal estompat.

Mai departe continui cu patea de jos a fundalului – pasunea de sub dealuri. Aici pasarile stau, nu zboara. Dar, din punct de vedere al procedurii picturii, nimic nu se schimba. Trec cu vopsea peste silueta cocorilor, iar aceasta va continua sa se intrevada. Pentru primul strat al pasunii am folosit siena, galben, si putin alb. Prin adaugarea acestor culori calde peste o parte din zona albastra (in partea cea mai de jos), am obtinut un verde crud de iarba. Nu ma deranjeaza acest lucru. Imi place chiar: este complementar cu nuanta finala pe care o voi adauga. Iti spun sincer ca imi place la nebunie cum se vad acele pete verzi sub iarba uscata care “va creste” deasupra.

De asemenea, in haotismul acesta, nu ma intereseaza sa obtin o culoare uniforma pentru pasune. Nu conteaza daca intr-o parte e mai galbena iar in alta mai rosiatica. Acesta este doar un substrat, iar neuniformizarea lui va da un efect foarte interesant in pictura finala.

Pasul 4: Detalierea finala a fundalului

La estomparea culorii portocalii m-am lasat si mai mult prada hazardului. Am folosit o pensula mare, cu peri rasfirati, pentru a trasa impresia de fire de iarba uscata. Culorile de baza folosite au fost ocru si umbra mult estompate cu alb. Apoi pe masura ce privirea se indeapta mai in adancime, mai spre dealuri, am adaugat fire albe.

La baza am trasat LEJER (vertical, dar curbat) fire mai groase si mai lungi de culoare alba, apoi siena arsa, apoi umbra arsa. Cu alte cuvinte, in aceasta portiune am urmat regula de la deschis spre inchis. Insa, pentru detaliile finale, am adaugat cateva fire albe peste umbra arsa, si cateva fire cu albastru ultramarin. Motivul? Cresterea contrastului!

Pasul 5: Detalierea prim-planului (cocorii)

Dupa pasul 4 cocorii mei de la baza dealurilor aratau ca niste pete gri foarte estompate. Acum insa a venit momentul sa ma intorc la ei si sa-i revigorez. Adica, asta inseamna ca am repictat silueta lor in aceeasi culoare inchisa, aproape neagra.

Chiar daca pictura arata binisor asa cum era – doar cu silueta aproape neagra a cocorilor – a mai ramas de adaugat un detaliu… esential. Este vorba despre iluminarea cu alb a zonelor din dreapta fiecarei siluete. Astfel, pasarile capata tridimensionalitate. Si pictura trece de la nivelul amatoricesc la ceva mai mult.

Totodata, am adaugat cu umbra arsa si cativa copacei indepartati, care sa mai reduca din monotonia pasunii.

---

Detalii:

P.S.: Aceasta lucrare mi-a dat batai de cap in ceea ce priveste calitatea materialelor. Acrilicele refuzau pur si simplu sa se lipeasca de panza, iar prin aditia de noi straturi de culoare, m-am pomenit cu “gauri” in vopsea. In anumite zone, tot ceea ce pictasem s-a desprins. Asta trebuie sa fie invatatura de minte: nu te zgarci la calitatea materialelor! Procura panza de calitate – bine tratata si vopsele de calitate (recomand marcile Maimeri, Winston & Newton, Sennelier sau Lukas). Nu in ultimul rand, foloseste in loc de apa, pentru dilutia acrilicelor, un solvent special destinat acestui scop. In cazul meu, problema a fost panza – necorespunzator tratata.

CONCLUZII:

• Nu exista un mod gresit de a incepe o pictura.
• Nu exista reguli in ceea ce priveste ordinea in care pictezi.
• Nu considera ca pictura ta nu poate fi “reparata”, oricare ar fi stadiul in care se afla.
• Nu considera o pictura finalizata pana cand nu esti pe deplin multumit de rezultat.