Eu fac foarte des o greseala, si anume, las tablourile neterminate. Incerc sa corectez acest lucru fara a ajunge in extrema cealalta, dar, constat ca este destul de greu. De aceea…
Vreau sa iti vorbesc in acest articol despre importanta detaliilor. Sper ca la finalul articolului sa iti formezi o idee mai buna despre cand este gata un tablou pe care il pictezi. S-ar putea sa ajungi sa iti revizuiesti vechile tablouri si sa mai adaugi cate ceva. Mie asa mi s-a intamplat.

Am fost la o plimbare cu caruciorul prin parc, intr-o zi insorita de toamna, si, in timp ce bebe dormea, eu am stat pe banca si am pictat. Luasem cu mine pastelurile uleioase pentru ca sunt la indemana, nu necesita un mediu de dilutie, si se lucreaza rapid cu ele. Mai rapid si mai frumos decat cu creioanele colorate, pastelurile uleioase pe care le detin avand culori vibrante.

Sa analizam putin imaginile urmatoare. Prima este facuta acolo in parc, in decursul a 30 de minute, cat a durat somnul lui bebe. A doua este continuarea facuta acasa.

Initial am crezut ca pictura, asa cum era ea terminata in parc, este aproape completa. Totusi, parca ii lipsea ceva. Mi-am dat repede seama ca desenul meu seamana mai mult cu o schita decat cu un tablou, iar lipsurile majore sunt luminozitatea si contrastul.

• In general, prea putine detalii nu strica. Pictura arata binisor si fara ele.
• Insa, daca avem mai multe detalii bine plasate, tabloul devine captivant.
• Iar daca punem prea multe detalii peste tot, riscam sa pierdem atentia celui care priveste pictura. Ochii vor fugi dintr-un loc in altul fara a percepe frumusetea intregului.

Pentru a conferi tabloului “viata”, am aplicat zgarieturi cu tehnica sgraffito. Eu folosesc un instrument de gravura ca o penita de stilou. Astfel, pot trasa linii subtiri cu varful, iar prin inclinare obtin dungi groase dar precise. Este usor de controlat grosimea dungilor cat si directia acestora.

Prin aplicarea zgarieturilor acolo unde lumina “atinge” fiecare obiect, pictura a capatat dimensionalitate. Iata un detaliu cu banca din stanga:

Apoi, prin adaugarea razelor de soare care patrund prin diferite nivele ale frunzisului, am redat nu doar spatialitatea necesara, ci am conferit si echilibru fata de partea cealalta care a ramas mai intunecata.

Chiar daca peisajul in sine este redat aproximativ asa cum l-am vazut cu ochiul liber in parc, atunci cand am ales amplasarea elementelor din compozitie si culorile, am tinut cont de cele mai importante principii ale artei: echilibru, contrast, varietate, uniformitate.

Asta inseamna ca am ajustat cateva lucruri: am renuntat la un copac care era cam nelalocul lui in compozitie si am pastrat asa: trei copaci in fata, trei la mijloc si doi in al treilea plan din dreapta. Am introdus din imaginatia mea cele doua banci si am adaugat acele raze de soare care nu existau. In ceea ce priveste culorile, am pictat si cateva frunze cu rosu desi in realitate aceasta culoare lipsea, iar in compozitia umbrei si a tufisurilor indepartate am folosit albastru. Nu vezi niciodata albastru pe asfalt, nu-i asa? Totusi…. iata un sfat: umbrele care cad pe asfalt se redau cu un gri-albastrui, uneori gri-violet!

Din experienta aceasta, cat si multe altele, am constatat ca….

… timpul petrecut cu detaliile este mai lung decat timpul petrecut pentru pictarea straturilor de culoare.

Poate pare un paradox avand in vedere ca aplicarea culorilor in cateva straturi se face pe suprafete mari, iar detaliile sunt minuscule. Mici, dar de efect. Deci: deosebit de importante!

Detalii pictura:

Iata deci cum o pictura se gandeste, nu doar se executa. Chiar daca suntem in aer liber si pictam ce vedem, ochiul mintii trebuie folosit si el.

Consider insa ca la detalierea picturii mele am exagerat putin. Frunzisul nu este necesar sa fie redat atat de minutios, insa nu am gasit alta solutie pentru a reda luminozitatea si coloritul din acel moment al zilei. Dezavantajul pastelurilor uleioase este faptul ca sunt usor transparente iar culorile se suprapun, astfel incat mi-a fost imposibil sa adaug galben deschis in partea superioara a frunzisului rar de toamna, unde cerul a fost deja pictat.