6 Întrebări Pentru A Descoperi Problemele De Armonie A Unei Picturi Creație Proprie

Zilele trecute am luat din dulap o panza inceputa mai demult si abandonata. Era cazul sa o termin. Lucrand la ea, am realizat ca uitasem cat de greu este sa faci ceva original, si nu o reproducere.  

Atata timp cat nu ai in fata ta un model, fie viu, fie fotografie, este dificil sa iti imaginezi la perfectie ce nuanta s-ar potrivi si unde. Ai o vaga idee, dar… cam atat. Si abia dupa ce ai pus pe panza tot ceea ce credeai la inceput ca ar fi bine, constati ca exista probleme. Vezi ca pictura ta nu are aceeasi vibranta, acelasi contrast si aceeasi adancime precum o reproducere. 

In aceasta lectie iti propun 6 intrebari care te ajuta sa descoperi cu ce problema te confrunti:  

Compozitia este in echilibru?

Echilibrul, sau armonia unei picturi porneste de la asezarea in spatiu a elementelor. Mai apoi insa, echilibrul este dat si de o cromatica corespunzatoare. Zonele luminoase sunt in general contra-balansate de zonele intunecoase, iar capetele opuse pot avea la baza un contrast complementar.

GRATUIT. Lectii De Pictura Pe Email!

Aboneaza-te pentru a primi gratuit lectii de pictura

In exemplul cu pasarea colibri, ea reflecta culorile florilor si a frunzelor. Armonia cromatica este data si de numarul culorile de baza alese. Nu vrem sa facem un curcubeu haotic. Pentru a avea armonie, ne trebuie cat mai putine culori. Dar care? Ei bine, fiindca florile le-am gandit in nuante de violet, la fundal am introdus un verde-crud. Peste tot sunt alaturate si intrepatrunse nuante complementare.

Ai un singur punct de interes vizual sau mai multe?

Daca nu iti poti da seama din start care zona a picturii atrage prima privire, atunci ceva nu este tocmai in regula.

Pasarea colibri trebuie sa fie centrul de interes vizual, secundat de flori. Daca florile concureaza cu pasarea, nu e bine. Aici am fost pusa in dificultate cu aceasta lucrare. Pe de o parte am pastrast un contrast intre fundal si elemente, dar in acelasi timp, trebuia sa am in vedere ca acest contrast sa nu fie prea puternic in zona florilor, pentru a lasa pasarea sa fie in centrul atentiei. Fundalul trece treptat de la nuante deschise in stanga, spre nuante inchise in dreapta, tocmai pentru a da o directie a privirii de la pasare spre flori. 

Ai suficient contrast intre valorile culorilor puse pe panza?

In vederea atragerii atentiei catre pasare si nu catre flori, contrastul maxim clar-obsur este utilizat doar in zona de interes. Adica, am cautat sa obtin un fundal in nuante deschise, in timp ce in zona florilor, diferentele intre tonurile medii sunt mai subtile. Daca insa, ai umplut panza de tonuri medii spre inchise, atunci cand ajungi la pictura zonelor mai inchise vei intampina probleme. Constati ca ai nevoie de negru pur pentru contrast. Asta nu e bine. Insemna ca restul de culori puse inainte pe panza ar fi trebuit sa fie mai deschise.

Concret, ideea este de a avea in permanenta o vedere de ansamblu a imaginii finale, chiar daca ea este doar in imaginatia ta.

Zone prea uniforme de culoare?

Chiar daca in mintea noastra percepem o zona ca avand o anume culoare, in pictura avem nevoie de putina varietate pentru a zabovi mai mult asupra imaginii. Cateva pete aparent aruncate acolo din greseala scot pictura din monotonie.

De exemplu, o suprafata perceputa ca fiind portocalie, in pictura poate avea urme de tuse galbene, intretaiate cu urme de tuse mai rosiatice. 

Exista un stil unitar in pictura?

O relaxarea prea mare, sau o pauza prea lunga intre sedintele de pictura, pot determina aparitia unor stiluri diferite de a picta in cadrul aceluias tablou. Cat timp stilul tau de pictura nu s-a concretizat, este bine sa acorzi atentie fiecarei tuse, fiecarei trasari cu pensula.

O pictura realizata in tuse de culoare care au aceeasi directie, nu este tocmai ideala. Daca vrei ca urmele de pensula sa fie vizibile, alterneaza directia pentru varietate. Acest lucru nu este neaparat valabil pentru picturile in stil realist sau naiv. 

La pictura cu pasarea colibri, pentru fundal am alternat tuse orizontale cu tuse verticale.

Culori prea maloase?

Uneori, din exces de zel, continuam sa adaugam culori pe panza, fiindca pare ca ar mai trebui ceva. Chiar daca trecerea intre nuante nu este tocmai ideala atunci cand privim de-aproape, este bine sa facem un pas in spate si sa privim de la distanta. Nu este bine ca toate zonele picturii sa fie intrepatrunse.

La pictura cu pasarea colibrii, daca se suprapun tuse de culoare verde cu tuse de culoare violet, efectul optic este de neutralizare. Culorile complementare se anuleaza una pe celalata, rezultand intr-un efect optic malos (nuante de gri si maro). Aceste neutralizari le-am facut intentionat in apropierea florilor, pentru a le permite acestora sa iasa in evidenta. Nu vrem insa un astfel de efect peste tot, asa ca, pasul in spate este necesar pentru a stii cand sa ne oprim.

Exista mai multe motive care conduc la culorile maloase – despre asta, in alt articol.


CONCLUZIE: Raspunzand la aceste intrebari poti descoperi unde si de ce te-ai impotmolit atunci cand ai pictat ceva original, din imaginatie. Daca stam sa ne gandim bine, majoritatea dilemelor se invart in jurul TONURILOR si NUANTELOR, cu accent sporit pe tonuri. Pentru a le putea stapani, iti recomand cursul video TEORIA CULORII.


EXEMPLU BONUS

Sa mai luam inca un exemplu practic. Priveste fotografiile cu pictura trandafirului. Care dintre ele te atrage mai mult?

Desigur, a doua. Dar de ce?

Trandafirul in sine, ca subiect al picturii, este neschimbat. Nu a fost facuta nicio modificare in ceea ce-l priveste. Si totusi, el este mai bine pus in evidenta in cea de-a doua varianta. Alegerea culorilor pentru fundal este asadar deosebit de importanta pentru impactul pe care il are pictura. Concret, principala modificare adusa fundalului este estomparea marginilor limitei dintre masa pe care sta trandafirul si partea din spate.

Asa cum am spus cu alte ocazii, este important sa avem o delimitare clara a unui suport pentru natura statica (masa). Cu toate acestea, nu trebuie sa uitam ca pictura se deosebeste de realitate. In realitate, masa va fi clar delimitata de la un capat la celalalt al panzei. In pictura insa, avem libertatea de a estompa marginile pentru a atrage privirea asupra subiectului. Orice contrast inafara subiectului poate distrage. Linia de contrast a mesei concureza cu contrastele petalelor și a frunzelor.
 
De fiecare data cand alegi culorile pentru o zona din fundal trebuie sa-ti pui problema: cat de importanta este aceasta zona?
Marginea intunecata a fundalului ar trebui sa fie un ton sau doua mai deschisa decat umbra frunzelor pentru a nu concura cu ele.
 
Dar culoarea de deasupra mesei cum ar trebui sa fie? Cel mai bine o nuanta estompata dar rece, pentru a contrasta cu nuanta calda a lemnului mesei.
Pe de alta parte, nici prea rece pentru a nu face o nota discordanta cu atmosfera generala a picturii.
 
Iata inca un lucru legat de alegerea culorilor pentru aceasta pictura:
  • In amestecurile pentru nuantele folosite la petale am folosit galben cadmiu – nuanta calda de galben.
  • In amestecurile pentru nuantele folosite la frunze am folosit galben lemon – nuanta rece de galben.
Aceasta diferenta a creat un contrast subtil intre cele doua zone.
 

3 Comments

  1. Buna ziua!
    Va multumesc frumos pentru lectii.Imi sunt de mare ajutor.

  2. Am o întrebare să desenez mai întâi schița cu creionul?

    • Depinde. La picturi complexe nu se poate incepe fara o schita. Altfel poti gresi pozitia si proportia obiectelor. Dar la peisaje simple, de exemplu, se poate incepe direct cu culoare.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*