In repetate randuri am fost intrebata despre cum se picteaza peretii. Cu alte cuvinte, sfaturi pentru pictura murala. Intamplator, acest lucru se intampla chiar cand lucram la ceva de dimensiuni mari, pentru a decora peretele unei gradinite.

Iata ce a iesit – asa cum este montat pe perete:

Premisele si cerintele au fost urmatoarele:

• Pictura sa fie simpla, pe intelesul copiilor.
• Pictura sa poate fi montata usor pe un perete despartitor din rigips.
• Pictura sa poata fi remontata pe un alt perete in eventualitatea schimbarii sediului gradinitei.
• Tema (anotimpurile) a fost aleasa pentru a putea avea un decor permanent si nu unul sezonier.

Avand in vedere aceste lucruri, am ales pentru pictura un suport mai neobisnuit. Am pictat pe placi mari (4 bucati de 70×100 cm) de foamboard (sau altfel spus mousse). Acest material este facut dintr-un un miez din spuma de polistiren cu 2 fete din hartie de culoare alba, ceea ce il face usor in ciuda dimensiunii, si facil de montat in pereti facuti practic tot dintr-un material moale. Fie se poate lipi de perete cu o banda dublu-adeziva special pentru tablouri si decoruri, sau, asa cum am procedat noi, cu ajutorul unor cuisoare ce patrund “ca in branza”.

Dat fiind faptul ca abia ce terminasem o serie de martisoare, trecerea de la pictura lucrusoarelor marunte la cele foarte mari a fost nu tocmai usoara. Pregatirea si constructia compozitiei au jucat rolul cel mai important, iar timpul total de planificare si executie a durat aproximativ o luna (daca iau in considerare si pauzele).

Mai mentionez si faptul ca nu am folosit deloc grund pe aceasta suprafata, desi mi s-a parut a fi putin prea neteda.

Mai jos iti prezint un fel de jurnal al acestei perioade, presarat cu trucuri pentru ca pictura murala (fie direct pe perete, fie pe panouri decorative) sa fie usoara, iar rezultatele cat mai bune.

Ziua 1: Schita initiala – punerea ideilor pe hartie

Prima idee care mi-a venit in minte a fost aceea a copacului central, care sa lege intre ele cele patru anotimpuri. Pornind de la acest lucru, am impartit coala de hartie in patru, la scara cu panourile cumparate. Adica, am facut o grila cu dreptunghiuri de 10x7cm. 

Dupa ce am schitat grosier copacul, am analizat cat spatiu mai am liber in fiecare cadran. 

A doua idee a fost cea de “copii care construiesc un om de zapada”. De aici, s-a ajuns la punerea a cate doi copii in fiecare anotimp. Mai mult decat atat, ei nu au fost pusi “la intamplare”. Am ales anume cate un baiat si fata, in cate o activitate interactiva. Apoi, fiecare anotimp contine si cate un animal. Iarna: catelul; Primava: randunica; Vara: fluturii; Toamna: ariciul. 

Initial ma gandiseam si la o veverita, la un cuib pentru puii de randunele, etc. Dar, am renuntat la adaugarea mai multor elemente. Ce-i prea mult nu-i bun. Un tablou prea incarcat descurajeaza de la contemplare indiferent de dimensiuni. Este suficient sa avem cateva elemente specifice anotimpurilor in asa fel incat sa fie usor recunoscute de catre copii.

Zilele 2&3: Pregatirea schitei amanuntite si transpunerea pe suport

Se ia pe rand fiecare anotimp, si apoi fiecare element. Am decis sa ignor proportiile si asezarea logica in spatiu, mergand pe stilul artei naive. Este cel mai potrivit stil pentru copii, vesel si usor de inteles. Prima data am schitat copacul pe bucatele, si am lipit colile intre ele cu scoci. Am asezat aceste coli pe ansamblul placilor de polistiren pentru a avea o viziune a ceea ce urmeaza. Am stabilit dimensiunea fiecarui element, convenind ca fiecare copil sa “incapa” pe o coala A3. I-am pozitionat relativ central, la o distanta acceptabila de copac. Abia dupa ce am transferat schita copiilor cu ajutorul indigoului, am trecut la analizat dimensiunii si pozitiei celorlalte elemete.

Apoi, dupa stabilirea acestor puncte de interes, a mai ramas de luat o decizie in ceea ce priveste fundalul. Acesta a fost in mare parte realizat spontan, avand ca punct de plecare doar cateva idei de baza: munti cu zapada, ciresi in floare, lalele si ghiocei, margarete, frunze galbene cazute si mere. Restul (drumul, dealurile, smocuri de iarba, tufisuri, rauri, castane, ciuperci, balti) au aparut ulterior, fara o planificare sau o schita prealabila.

Copacul nu l-am schitat de la bun inceput decat pe panourile de vara si toamna. Pentru iarna si primavara, schita lui a fost transferata peste pictura fundalului.

Ziua 4: Pregatirea amestecurilor de vopsea

TRUC:  Pregateste cantitati mai mari de vopsea in recipiente ermetice.

Exista portiuni de aceeasi culoare pe fiecare dintre cele patru panouri. De exemplu, cerul albastru se continua din iarna in primavara. Cu toate acestea, cele doua anotimpuri alaturate nu au fost pictate in aceeasi zi. Ba chiar in saptamani diferite. Cum poti obtine exact aceeasi nuanta, de exact aceeasi intentitate, avand in vedere faptul ca acrilicele se usuca foarte repede? Ei bine, daca pregatesti un amestec de alb si albastru intr-un borcan cu capac, poti folosi acel amestec ori de cate ori ai nevoie de el. In pictura murala este nevoie de cantitati mari si constanta in ceea ce priveste nuantele. De aceea, atunci cand planifici ce pictezi, te gandesti bine de ce culori ai nevoie, si iti pregatesti amestecurile in cantitati mari. Daca raman “resturi”, nu-i nimic – le poti folosi ulterior pentru altceva.

Ziua 5: Cerul, muntii inzapeziti si omul de zapada.

Cerul si zapada sunt cele mai usor de pictat. Cerul, avand o culoare uniforma, l-am pictat in trei straturi cu o pensula mare de tip bidinea. Aceasta pensula este foarte utila pentru picturile murale in care suprafete mari trebuie acoperite cu aceeasi culoare.

Apoi, pentru zonele inzapezite (munti, omul de zapada, dealurile, etc.) a fost nevoie doar de ajustarea albastrului cerulean fie cu mai mult alb, fie cu  un plus de albastru ultramarin. Pentru a ocoli copii schitati pe suprafata de lucru, am folosit pensule mai mici, de dimensiunea 8 sau 10.

Ziua 6: Pictura copiiilor si a catelului.

A picta naiv nu inseana ca doar vom umple cu culoare formele schitate. Pentru un element folosim mai multe valori ale culorii alese, astfel incat elementul va fi perceput tridimensional. Ca prim pas acoperim forma in culoarea de baza aleasa, dar apoi, amestecam aceasta culoare pe paleta cu alb si adaugam un nou strat in zona mai luminoasa a elementului. Pentru umbre, adaugam fie negru, fie o alta culoare mai inchisa (cum ar fi un albastru ultramarin sau umbra arsa, sau in cazul nuantelor foarte deschis, o proportie mai mica de alb).  Asadar, pentru fiecare element in parte, am folosit, cu aproximatie, trei valori: o valoare deschisa, una medie, si una inchisa. 

Acest principiu se aplica pentru tot ceea ce am pictat in fiecare anotimp: fiecare bluza, fiecare par, fiecare pantalon sau rochie, fiecare pereche de incaltaminte.

Blana catelului si cea de la cizmele fetitei este un efect obtinut prin tamponare cu o pensula inmuiata in vopsea nediluata, de nuanta mai inchisa decat stratul pictat inferior.

Ziua 7: Brazii inzapeziti si cerul primavarii.

Pentru brazi am folosit o metoda ingenioasa si simpla de schitare si pictare in stil naiv. Iata despre ce este vorba:

Tot acum am pictat si urmele pasilor, “adancind” zapada cu o nuanta de albastru deschis, mai inchisa insa decat cea a zaperii.  Pe marginea acestor “pete ovale” am adaugat alb pur. 

Crengile copacului central nu le-am pictat inca, ci am trecut la anotimpul urmator. Copacul este ultimul element de care ma voi ocupa. 

Pe masura ce pictam cerul primaverii, am conturat o continuare a muntelui. Am decis apoi ca aceasta continuare sa reprezinte si o topire treptata a zaperii, astfel incat, am pictat cu maro si putin verde suprafata plana dintre panta muntelui si drumul spre casuta. Senzatia de tridimensionalitate a zapezii topite pe alocuri am dat-o adaugand albastru la baza “petelor” de zapada.

Ziua 8: Fundalul primaverii.

Pentru a reda senzatia de departare a dealurilor, am ales sa constitui un amestec de verde cu albastru si alb.

Intr-un plan mijlociu, verdele amestecat cu mult galben a fost anume ales pentru a reprezenta fragezimea primaverii. 

Apoi, in zonele cu pamantul umed, a fost nevoie de cateva straturi de maro, intretaiate si directionate in asa fel incat sa lase impresia de pamant sapat.

Ziua 9: Copiii care ingrijesc gradina, casa si cirestii infloriti.

Dupa ce am stabilit cat de cat fundalul, am avut o serie de razgandiri in ceea ce priveste culorile pentru baietelul care planteaza copacul. M-am pomenit deschizand la culoare pantalonii si inchizand la culoare parul, astfel incat acesta sa contrasteze cu fundalul. O culoare prea apropiata de cea a pamantului umed de primavara va face lucrurile nu va scoate in evidenta acest punct de interes.

Cel mai mult mi-a placut sa pictez ciresii. Am inceput cu un roz inchis, tamponand cu o pensula cu perii rasfirati, apoi, peste acest strat am tamponat cu un roz mult mai deschis si la final cu putin alb. Apoi, am pictat cateva crengute printre inflorescente si trunchiurile.

Ziua 10: Ghioceii, laelelele si randunica.

Pentru randunica am folosit un amestec de albastru cu gri foarte inchis. La flori si iarba proaspat iesita din pamant a fost nevoie de multa migala si rabdare. 

Zilele 11 & 12: Fundalul pentru vara.

Fundalul pentru vara este reprezentat de iarba verde pe care cresc margaretele. In loc sa acopar pur si simplu intregul panou cu verde, ca apoi sa schitez elementele peste suprafata verde, am ales sa merg cu pensula de jur imprejului elementelor schitate (copiii, mingea, tufisul si copacul). Am procedat asa pentru ca verdele folosit este o nuanta destul de inchisa, iar la elementele centrale planuiam sa folosesc culori mai deschise. Este aproape imposibil sa acoperi o culoare inchisa cu ceva deschis si sa obtii o nuanta vie, vesela.

In partea de jos am lasat loc pentru marginea unei ape. Nu eram foarte hotarata daca sa fie un rau sau un lac, asa ca am mers pe ceva simbolic, care sa faca privitorul sa considere oricare dintre variante. La urma urmei, este o pictura naiva. De aceea, exista o zona “de nisip” intre maroul mai inchis al malului si apa, iar apa in sine are mici valuri si spuma. Atat nisipul cat si spuma le-am pictat tamponand cu un burete. Culoarea apei am obtinut-o amestecand putin verde deschis in albastrul folosit la cer.

Ziua 13: Copiii, mingea si frunzele copacului.

Pentru frunzele copacului am aplicat trei metode ca sa spunem asa. Cele mai luminoase frunzele le-am pictat intai cu alb, iar peste alb am adaugat 1-2 straturi de verde amestecat cu galben. Galbenul folosit in amestec este unul transparent, motiv pentru care, folosind aceeasi nuanta direct peste funalul de “iarba verde-inchis”, am obtinut niste frunze abia vizibile. Iar cea de-a treia metoda este pictarea unor frunze “in spatele” celorlalte frunze, folosind un verde mai inchis decat verdele ierbii. In felul acesta am obtinut un frunzis complex si des.

Provocarea aici au fost sosetele si adidasii copiilor. De ce? Fiindca nuantele sunt foarte apropiate de alb, si, totusi diferite. Joaca cu amestecurile subtil diferentiate pe paleta poate fi insa distractiva.

Ziua 14: Tufisul cu trandafiri, margaretele si fluturii.

Pentru aceasta parte va invit sa vedeti video-ul:

Ziua 15: Primele straturi ale copacului central.

Inainte de a ma apuca de ultimul anotimp, n-am mai avut rabdare si am vrut sa vad cum va arata ansamblul cu copacul central. De acee, am inceput cu pictarea lui folosind umbra arsa. Nu este poate culoarea ideala pentru un copac, dar, este o nuanta de maro foarte inchis – buna pentru contrast cu restul zonelor pictate, iar tenta rosiatica este buna pentru a conferi senzatia de vesel si copilaresc. Pentru o buna uniformizare si acoperire a fost nevoie de 2-3 straturi de maro. Apoi, structura tridimensionala a scoartei am redat-o adaugand negru in amestec cu maro. Pentru cele mai intunecate zone (cum ar fi scorbura) am adaugat mai mult negru.

Video:

Ziua 16: Fundalul pentru toamna.

Toamna a debutat cu pictarea directa a drumului. Am decis ca acest drum sa fie un fel de continuare a drumului ce porneste de la casuta. In plus, mi-am dorit ca drumul sa treaca “pe sub” piciarele baiatului, dar nu si ale fetei. Concret, povestea pe care am inventat-o aici este: fata se joaca cu frunzele cazute, iar baiatul vine sa-i adauca umbrela fiindca a inceput ploaia. 

Culoarea pamantului cu frunze uscate a fost poate cea mai mare provocare a intregului ansamblu. Am inceput prin a picta un strat de maro-galbui, dintr-un amestec cu nuanta preponderenta siena. Apoi, am adaugat fire de iarba de un verde inchis. Peste am tamponat cu maro mai inchis, si am revenit asupra firelor de iarba, pe alocuri, cu galben estompat si deschis (imitand firele uscate). Am fost multumita in momentul in care, per ansamlu, aveam o nuanta medie si estompata, mai deschisa decat trunchiul copacului, dar mai inchisa decat culorile pe care planuiam sa le folosesc la copii.

Ziua 17: Copiii, umbrela si baltile.

Pentru copii am procedat la fel ca la tablourile anterioare. Batile au fost ceva spontan, le-am facut asa cum mi-a venit pe moment, fara o pregatire in prealabil. Dupa ce am pictat suprafata baltilor cu albastru, am deshis putin cu alb pe o parte. Apoi, am intarit senzatia de adancime a baltii “ridicand” pamantul in parta opusa. Adica, pictand cu maro mai inchis.

Ziua 18: Ariciul si ciupercile.

Vezi acest video pentru detalii in ceea ce priveste ariciul: 

Ziua 19: Copacul cu merele si frunzele cazute.

Fruzele cazute din copac le-am pictat treptat, pornind de la un galben foarte deschis, si inchizand spre portocaliu si rosiatic la marginea lor.

Tot acum am adaugat si cele trei castane, folosind umbra arsa cu rosu si alb.

La copacul din dreapta jos, cel cu merele, am ales sa luminez putin crengile cu o nuata mai deschisa de maro, ca si cum lumina ar bate de sus. Merele le-am picat abia dupa ce am le-am creat un substrat alb (ca si in cazul fluturilor). Daca nu as fi procedat asa, rosul lor stralucitor, cu pete verzi si galbene, nu ar fi fost atat de viu.

Ziua 20: Corectii, completari, contemplari.

La final, fiindca tot facusem urme ale picaturilor de ploaie in balti, am decis sa simbolizez si ploia cu cateva linii oblice in partea din dreapta sus. In acelasi mod am pictat si stropii de apa care ies din stropitoare (primavara). Am adaugat si cativa muguri pe crengile primaverii. Am renuntat insa la ideea de zapada pe crengile din partea cu iarna.

CONCLUZII si SFATURI:

• In pictura murala poti folosi vopsele acrilice, caci acestea nu mai sunt solubile in apa dupa uscare. Te poti folosi de asemenea si de markerele cu vopsea (ex. POSCA). Pentru vopesele pentru perete recomand: Culori Acrilice Nerchau Dekoracryl 750ml
• Pentru a obtine culori vii si uniforme, aplica mai multe straturi si pregateste cantitati mai mari din aceeasi culoare.
• Nu cauta sa redai un numar mare de nuante, ci cauta sa redai tridimensionalitea prin treceri mai abrupte intre un numar mai mic de valori.
• Pictura murala este mai decorativa daca se utilizeaza simplitate (numar mic de elemente) si simbolistica decat daca se incearca o redare fidela a realitatii. 
• Dimensiunea pensulei nu este neaparat mai mare decat cea a pensulei cu care pictezi un tablou de marime obisnuita. Pentru detalii tot la pensulele mici vei apela.
• Foloseste sabloane si schite facute in prealabil pe hartie, bucatica cu bucatica. Nu te aventura sa desenezi direct pe perete sau pe panoul decorativ, caci cu cat este mai mare, cu atat iti va fi mai greu sa proportionezi si distantezi elementele compozitionale.

Daca vrei sa-ti pictezi sau decorezi cu panouri de tip foamboard peretii casei tale, inarmeaza-te cu rabdare, nu ignora importanta unei bune planificari, si pregateste cu seriozitate amestecurile de culori. Simpla folosire a culorilor de baza “din borne sau tuburi” nu iti garanteaza o pictura frumoasa. Ai nevoie si de alte culori, pe care trebuie sa ti le “prepari” tu. Spor la pictat!