Merita sa mai pictez?

Primesc des intrebarea ”MERITA SA MAI PICTEZ?

Sunt oarecum uimita de faptul ca aceasta intrebare apare atat de des… in randul tinerilor si nu numai. Din punctul meu de vedere aceasta intrebare nu ar trebui sa existe. Nu ar trebui sa fie pusa deloc, daramite sa fie pusa atat de des. Inteleg ca unii au avut ghinionul de a se intersecta cu persoane care au descurajat, prin cuvintele lor, dar, de ce atat de multi se indoiesc de actul picturii?

Am observat (si nu mi-e frica sa o spun) ca anumiti indivizi din societatea noastra moderna discrediteaza orice forma de exprimare libera prin arta. Bun, nu toti au acelasi nivel de talent, si nici toti cei care au talent nu si l-au slefuit in egala masura. Nu a iesit mare opera de arta, ci o lucrare poate sub-mediocra dupa standardele artei. Si ce daca? Asta este un motiv de a nu persevera?

Exista persoane care in copilarie nu reusesc sa deseneze foarte frumos dar prin studiu ajung la un nivel cel putin egal cu cineva care are un talent nativ. Arta se invata si se cultiva cu timpul. Talentul nu inseamna ca poti sa redai frumos si corect ceva cu MINTEA, ci, mai degraba cu atenta observare cu OCHII. Asta este valabil atat pentru desen cat si pentru pictura, unde fac referire la simtul culorii. 

GRATUIT. Lectii De Pictura Pe Email!

Aboneaza-te pentru a primi gratuit lectii de pictura

Cunosc personal pe cineva care nu a avut tangenta cu artele plastice in prima parte a vietii. Dar, interactionand zilnic cu fotografii si picturi (munca este de asa natura), aratandu-se interesat de teoria culorii, a inceput sa vada mediul inconjurator putin altfel. Dupa un timp, a recunoscut nuante pe care inainte nu stia nici cum le cheama, nici nu le deosebea de altele.

Merita sa mai pictez? – Este o intrebare absurda. 

Adevarata intrebare pe care trebuie sa o pui este: Oare chiar imi doresc sa pictez?

Asadar, atat timp cat esti interesat de ceva, si perseverezi, iti doresti foarte mult, este imposibil sa nu reusesti. Orice mare artist ar trebui sa stie acest lucru din propria lui experienta. Pentru ca nimeni nu se naste invatat. Dar unii, odata ce ajung mari, uita de unde au pornit. Si poate de aici atat de multe descurajari la adresa celor care picteaza ”prost”. 

Conditia pentru care MERITA sa mai pictezi este sa iti doresti cu adevarat acest lucru. Pictura este si hobby si terapie prin arta, nu este doar un act destinat exclusiv profesionistilor. Daca cineva vrea sa se relaxeze pictand, de ce sa ii taiem aripile? Dintr-o simpla dorinta de relaxare se poate naste o mare pasiune. Pasiunea, daca la randul ei daca continua sa fie cultivata, poate naste un mic artist. 

Drumul de la o joaca cu pensula si vopselele, si pana la obtinerea unei picturi cu adevarat frumoase, este lung. Iar acest drum lung este presarat cu fel si fel de piedici, suisuri si coborasuri. Nu lasa aceasta piedica, a deznadejdii create de parerile altora, sa te opreasca. 

Undeva in sinea ta stii si tu ca pictura pe care ai facut-o nu este grozava. Dar este mai grozava decat cea de dinainte. Iar cea de maine va fi mai grozava decat cea de astazi. Trebuie sa te raportezi la tine, la progresul tau, si atunci senzatia de deznadejde va disparea.

Inainte de a incheia aceasta pledeoarie, vreau sa-ti spun ca in general arta nu este incurajata. Putini sunt cei care primesc adevarate incurajari cand sunt mici si chiar si mai tarziu.

Cand eram la liceu am avut preconceptia ca pictorii sunt muritori de foame. Cine, intr-o economie ca a noastra, are nevoie de arta? Noi avem nevoie de apa, mancare, caldura, curent… intr-un cuvant, nevoi de baza, si nu tablouri decorative care doar te uiti la ele. Acesta este motivul pentru care m-am lasat atunci descurajata: am crezut ca nimeni nu face nimic cu arta decat daca este foarte foarte bun, foarte foarte talentat, iar aceeia sunt putini. Regret ca nu a fost nimeni langa mine sa ma traga de maneca si sa-mi spuna: ba se poate!

Leave a comment

Your email address will not be published.


*