O sa vorbim astazi putin despre pastelul uscat, sau cretat/cretos cum ii mai spun unii. Este numit asa pentru ca se aseamana foarte mult cu o creta colorata. Lucrand cu el, ai parca senzatia ca scrii cu creta pe tabla. In prima faza doar. Apoi… cand incepem sa modelam culorile pe hartie, se schimba treaba.

O scurta paranteza. Vreau sa raspund unei intrebari cu care ma tot confrunt: “De ce sa lucrez in pastel?”

Avantajele Pastelurilor

• Pastelul este usor de aplicat. Nu mai este nevoie sa combini culori pe paleta si sa te frustezi ca nu-ti iese nuanta pe care o doresti. Nu mai ai necaz nici cu dilutia lor sau cu pensulele.

• Este usor de transportat. Nu-ti mai trebuie nici panze scumpe, ci niste cartoane mai ieftine.

• Fata de creioanele colorate, pentru amatorii acestora, pastelurile au o culoare mult mai puternica. Motivul este faptul ca in componenta lor avem o pondere mai mare de pigment pur.

Sa ne intoarcem insa la aplicatia practica cu pastelul uscat. Mie imi plac foarte mult peisajele si de aceea, am ales si de data aceasta sa pictez un peisaj. In plus, in acest peisaj am punctat si cateva notiuni de baza:

• Perspectiva: Observa faptul ca dealurile mai indepartate au o tenta mai puternica de albastru fata de dealurile mai apropiate si campul galben. Regula: in departare avem culori reci, iar in apropiere culori calde.
• Lumina si Umbra: Copacul principal este luminat din dreapta, ceea ce inseamna ca umbra sa se intinde spre stanga. Umbra copacului si alte zone umbroase din cadrul coroanei copacilor contin mov si albastru pe langa culoarea de baza a substratului umbrit. Este un truc care va face pictura sa fie mai atragatoare.

Si acum, sa vedem, pas cu pas, cum a realizat acest tablou.

Peisaj in pastel cretos

Materiale:

• Am folosit pastelurile uscate de la Raphael deoarece sunt mai ieftine.
• Hartia este un carton Canson de culoare crem, format A4, folosit pe partea neteda.
• Mai avem nevoie si de un color shaper (Tintoretto, dimensiunea 2) pentru intinderea culorii.

Pasul 1: Schita

Schita unui peisaj poate fi minimala. Nici nu trebuie sa ai talent pentru a realiza o schita pe care sa o acoperi apoi cu culoare. Sau, daca ai talent, nu merita sa te obosesti sa o detaliezi decat daca nu ai o imagine clara a ceea ce vrei sa pictezi. Deoarece am lucrat dupa o fotografie, am considerat ca marcarea liniilor care despart dealurile este suficienta. Fara hasuri inutile. Defapt, am si improvizat putin adaugand un munte indepartat in plus. Apoi, cate un zig-zag pentru sirurile de copaci, si cateva ovale pentru coroana copacului principal. Arata ca un desen de copii, dar simt ca imi este suficient pentru a trece mai departe direct la pasteluri.

Pasul 2: Cerul

In mod obisnuit, pentru cer folosesc un albastru cerulean, azuriu sau de cobalt. De data aceasta insa, am vrut ca cerul meu sa aiba o usoara tenta de mov pentru a schimba atmosfera generala si pentru a fi in ton cu umbrele. In pictura nu trebuie sa respectam intotdeauna canoane stricte sau ceea ce vad ochii. Ne permitem oricand sa fim liberi si sa alegem orice culoare pentru ceea ce vrem sa exprimam. Deci, am ales sa colorez compact cerul cu trei nuante: ultramarin mai movului in partea de sus, ultramarin la mijloc, si albastru de prusia mai jos. Apoi, am netezit cu degetul astfel incat cele trei culori s-au combinat pe hartie. Nu este nicio tragedie daca la netezire intram si in zona muntilor. Chiar avem nevoie de albastru si acolo.

Cerul nu este gata, acesta fiind doar primul pas. El are inca o culoare prea inchisa, pe care o vom deschide cu alb.

Pasul 3: Culorile de baza

Dupa ce am deschis la culoare cerul – mai ales in partea de jos, conturam varful muntilor cu alb si intindem acest contur cu ajutorul acelui color shaper. Cu degetul nu am fi reusit sa facem acest contur sa apara clar, ci incetosat. La baza muntilor punem putin azuriu-turcoaz deschis, si cateva diagonale gri. Vor mai exista modificari pe parcurs, asupra carora am decis ca urmare a viziunii intregului ansamblu de dealuri. Urmatoarele dealuri indepartate contin si ele mult albastru. Dealul din dreapta il consider a fi mai indepartat si nu pun deloc verde. Apoi, la dealul din dreapta, folosesc un albastru cu o tenta puternica de verde. Dupa ce am netezit aceste dealuri (grosier cu degetul si marginea cu color shaper), am adaugat cateva pete de culoare pe dealul din stanga: verde si verde-galbui.

Continui sa stabilesc culorile de baza pentru fiecare plan, urmarind ca pe masura ce ma apropiu de campie, sa folosesc culori mai inchise. Astfel, fiindca am considerat ca este nevoie, am folosit putin alb pentru a estompa culorile mai indepartate.

Din motive de cromatica inventiva, si nu pentru ca asa ar fi in realitate, am ales ca acea zona de campie din dreapta sa contina mov. Umbra copacului este formata dintr-un strat de mov, peste care am adaugat putin albastru in apropierea trunchiului.

Negrul pe care l-am pus in varful copacului are un triplu rol:

• ma ajuta sa nu pierd din vedere locatia acestuia (schita abia se mai intrevede),
• este un bun reper pentru contrastul valoric de care am nevoie,
• si reprezinta stratul umbrit (inferior) al frunzisului peste care urmeaza sa vin cu nuante de verde.

Paranteza: Ce este contrastul valoric?

Am detaliat acest lucru in curs, dar sa recapitulam: este vorba despre contrastul alb-negru de pe scara de griuri. In prim-plan avem nevoie de un contrast mai puternic decat in fundal. Asta inseamna culori mai puternice, mai neestompate. In fundal avem valori de mijloc (nuante de verde-albastrui estompate cu alb), iar in prim-plan valori aflate la extreme:  verde spre negru-galben spre alb.

Pentru drum am folosit putin gri, o mica dunga albastra la stanga, si una de maro-rosiatic la dreapta, apoi am estompat cu alb. In cazul ierbii din prim-plan, pentru un prin strat de culoare, am folosit verde masliniu. Ulterior aceasta culoare va fi deschisa cu fire galbene.

Pasul 4: Al doilea strat de culoare

Dupa ce am mi-am format o idee despre cum doresc sa arate peisajul, mi-am dat seama ca ar arata mai bine daca muntii indepartati s-ar pierde oarecum in zare, si daca cerul ar fi mai deschis la culoare. Pentru a obtine acest efect, am adaugat mai mult alb la baza cerului si am estompat muntii, apropiind culoarea lor de cea a cerului. Apoi, pentru dealurile din planul urmator, am inceput sa lucrez la detalii. Mai multe nuante inseamna mai multe detalii. Acestea sunt intinse cu ajutorul micului color shaper, caci altfel nu as obtine efectul de departare.

La baza palcurilor de copaci am pus negru dar si albastru. Apoi, urmeaza verde inchis (smarald) si verde mai deschis (de iarba). Intre aceste culori, trecerea se face cu ajuorul color shaper-ului. Peste masliniul si movuliul ierbii putem picta acum fire de un verde mai inchis.

Pasul 5: Al treilea strat de culoare

Peste nuantele de verde ale dealului din stanga am adaugat cateva linii de un verde foarte deschis, dar rece ca temperatura a culorii.

Am decis apoi ca umbra copacului este mai prelunga si am intarit-o. In paralel, am pus bazele frunzisului in partea cea mai luminata, folsind verde-galbui deschis. Apar si primele fire de iarba, mai ales in dreapta. Atentie! Pe acestea nu le mai intindem cu color shaper-ul. In stanga avem mai putine fire vizibile, de diferite nuante de galben cu putin ruginiu intre ele, pentru efect.

In acest moment sunt multumita de fundal, dar, parca ar mai merge niste norisori pe cer. Am desenat creasta norilor cu alb, apoi am tras cu degetul in jos. Am luat si putin gri si am trasat orizontal la baza norilor. Din nou, am amestecat cu degetul si am adaugat alb pe creasta pana cand am fost multumita de forma norilor si modul in care acestia se pierd in zare. Cateva dungi estompate de alb sub norii pufosi reprezinta un alt tip de nori, mai inalti si mai indepartati.

Pasul 6: Copacul din prim-plan

Pentru detalierea frunzisului am adaugat mai multe nuante de verde astfel: spre partea luminoasa, verde galbui; spre partea umbrita, verde-albastrui. Cu negru am trasat usor cele mai umbrite zone, obtinand chiar scheletul copacului: trunchiul si crengile care se intrezaresc. Important in acest pas este sa mentinem cateva zone libere in frunzis, prin care sa se intrezareasca fundalul. Un copac aerisit este un copac reusit. Un copac cu o coroana iregulara este un copac reusit.

Dupa acest prim strat de culoare in cazul copacului, am senzatia ca se vede prea mult trunchi, iar contrastul valoric la care speram nu a fost inca realizat. Lipsa contrastului se datoreaza faptului ca am estompat frunzisul pentru a intrepatrunde diversele nuante. Acum, trebuie doar sa mai adaug un strat superior acestui frunzis, in care sa folosesc cel mai deschis galben pentru dreapta si alte zone luminate. Acolo unde am “prea multe crengi”, adaug verde crud si verde albastrui. Verdele albastrui are rolul de umbra. Pentru ca trunchiul ramas vizibul sa fie realist, am trasat cu putin maro.

Lucrand pe dimensiunea A4, trasarile cu pastelul, in aceasta faza apropiata de final, sunt scurte si atente. Acolo unde spun “putin” inseamna o atingere foarte usoara si atenta cu muchia pastelului.

Pasul 7: Detaliile finale

Facand un pas in spate, evaluam peisajul. Ce-i lipseste? Unde pot fi adaugate imbunatatiri? Este prea monoton? Am facut urmatoarele modificari:

Un frunzis exterior mai proeminent si mai aerisit pentru copac. Deoarece a fost nevoie, am adaugat putin albastru precum cel al dealurilor indepartate in frunzis pentru a crea mai mult spatiu. Ideal este insa ca spatiile necesare sa fie realizate inca de la inceput, caci, corectiile sunt dificile. Uneori chiar imposibile.

Putin roz in partea stanga, pe campie si in cadrul ierburilor din dreapta. Tabloul devine astfel mai viu, mai ales ca nota dominanta este de albastru-verzui.

Iarba (sau granele) se imbogatesc cu cateva “margarete” sau “puf alb”. Cele mai deschise fire, atat in stanga cat si in dreapta sunt trasate cu galben foarte deschis, la fel ca micile accente din partea dreapta a coroanei copacului.

Acum, GATA!