Unul dintre stilurile de pictură care mă fascineză este tehnica punctului (generic spus – fiindcă există mai multe sub-variante). Poate pentru că, cu ajutorul punctelor, poți crea cu ușurință atât un tablou neo-impresionist, cu alăturări haotice de puncte colorate, cât și o decorațiune cu model geometric în care domină simetria, echidistanța. 

Pare oarecum un paradox, dar iată că arta și matematica pot să coexiste fără probleme. Georges Serat este francezul care, la vârsta de 24 de ani, a început lucru la primul tablou de acest timp. El ea atât un om al logicii și științelor, cât și un om al creativității. El a pornit de la premisa că cel mai vivid mod de a amesteca culorile este să alături puncte de culoare diferită unele lângă altele (așa numitul amestec optic al culorilor).

Despre pointilism ca metodă de pictură pentru tablouri neo-impresioniste, am vorbit în lecția ”Tehnica punctului – teorie și practică”. Acum vreau să vă arăt și varianta mai modernă: tehnica punctului ca model geometric pentru decorațiuni.

De ce ne place să pictăm în puncte?

Tehnica punctului ca model geometric (un fel de neo-pointilism să zicem) este mai îndrăgită acum, în zilele noastre, pentru că:

• Este mai decorativ. Modelul geometric punctat are o largă aplicabilitate în acest sub-domeniu al artelor: decorațiunile (vei vedea mai jos de ce).
• Este mai rapid de finalizat. Geourges Serat a lucrat 3 ani la o pictură pentru care a numărat 200.000 de puncte individuale. Asta se întâmpla înainte de 1890. În era în care trăim noi acum, când totul merge pe-repede-înainte, nimeni nu mai are răbdarea să facă așa ceva. Fiecare vrea să termine cât mai repede pictura, ori, metoda aceasta a punctării, este mare consumatoare de timp.

De ce este tehnica punctului atât de folosită de către artizani? Iată câteva motive:

• În teorie, este foarte simplu de realizat: doar ”se punctează”, fără a fi nevoie de talent și pricepere pentru a utiliza pensule în diverse moduri.
• Tehnica punctului în modelele abstracte, presupune doar aplicarea punctelor pe un model geometric, iar modele geometrice sunt relativ ușor de găsit sau conceput. 
• Nu este nevoie de amestecarea și diluarea constanta a culorilor pe paletă. Le pregătești la începului pictuii, și continui cu aceleași câteva nuanțe până la final. 
• Este o tehnică foarte relaxantă (motiv pentru care unii o și practică ca terapie prin artă). Atunci când pictezi cu această tehnică, mintea nu este ocupată cu fel și fel de dileme precum ”unde în compoziție am culori mai estompate?”, ”cât de închisă sau deschisă este culoarea în umbră?”, ”cum să evit să trasez cu pensula peste un obiect deja finalizat dacă vreau să adaug ceva lângă el?”, etc. 
• Rezultatul final are un aspect decorativ care odihnește și impresionează pe cel care privește obiectul astfel pictat.

Ce este o mandala?

Unul dintre modele geometrice cele mai des întâlnite ca aplicabilitate a tehnicii punctului pe obiecte decorative, este mandala.

O mandala este o configurație geometrică de simboluri. În diferite tradiții, mandalele pot fi folosite pentru a concentra atenția celor care le privesc, sau ajută la liniștirea lor, motiv pentru care au devenit larg răspândite în terapiile prin artă.

Pentru a picta cu ușurință un model de mandala în puncte, este foarte util (dar nu obligatoriu) un set de instrumente cu care poți puncta astfel încât să obții puncte de diferite mărimi. În imaginea alăturată este un astfel de set.  Înafară de instumentele de punctare cu diverse diametre, setul conține și șabloane pentru modele.

Înainte de a te hotărâ să cumperi un astfel de set pentru crearea de mandale, testează mai întâi tehnica punctului folosind creionul, liniarul și compasul pentru model, apoi pensula pentru punctare (la finalul lecției ai și un video în care exact asta fac: o mandala pe glob, fără șablon și instrumente speciale).

Tehnica de punctare pentru mandale

Există câteva trucuri de știut pentru reușita tehnicii de acest tip:

• Modelul trebuie să fie perfect simetric, de aceea, înainte de a puncta efectiv, ai nevoie de o schiță în creion, cu linii și cercuri ajutătoare (cine nu are șabloane poate folosi un compas). – CEL MAI IMPORTANT LUCRU!
• Punctul central este mai mare, urmat apoi de puncte mai mici în jurul lui, dar, în cele din urmă, pe măsură ce ne îndepărtăm de punctul central, restul punctelor devin mai mari. 
• Punctele mai mari ale modelului pot fi înconjurate simetric de puncte mai mici.
• Se pot organiza puncte într-un mod liniar; o succesiune de la mic la mare și/sau invers are un aspect plăcut.
• Culorile folosite pentru realizarea unui model trebuie să fie armonioase – să se potrivească frumos între ele.
• Vom avea întotdeauna un contrast clar între puncte și funal: fie facem punctele în culori foarte deschise peste un fundal foarte închis (uneori chiar negru), fie invers.
• Consistența vopselelor folosite trebuie să fie nici prea lichidă dar nici prea vâscoasă – se va adăuga puțină apă în acrilice pentru a ajunge la această consistență ideală.

Alte modele geometrice care pot fi pictate: modele/tipare florale, tipare cu spirale, modele/tipare specifice diferitelor culturi: grecești, turcești, arabesque, tribale, chiar și românești (toate sunt adaptări la conturul clasic din linii).

Sau, pur și simplu poți umple anumite forme, contururi, cu puncte de diverse mărimi, așesate însă la o distață egală unele de alte, și nu suprapuse. Practic, constat că aceasta este diferența majoră dintre tehnica punctului geometrică și pointilismul clasic: echidistanța. În pointilismul clasic există posibilitatea de a suprapune parțial punctele.

Pe ce obiecte putem aplica tehnica punctului în stil geometric/abstract?

Aceste mandale le-am văzut (și pictat la rândul meu) pe pietre. Dar, mai nou, mă gândesc ca este mai ușor pe felii de lemn, căci suprafața este mai plană și mai netedă.

Tehnica acesta de pictura în puncte și-a găsit aplicabilitatea în domeniul artizanatului, ca decor pentru diverse obiecte: căni și farfurii, cadrane de ceas, cutii, cuiere, rame foto, globuri, coperți de agende, pandative, genți, portofele, chiar și pantofi. 

Ca tip de vopsele pentru această tehnică, ideale sunt vopselele acrilice – vinilice, care nu lasă urme de pensulă și capătă un aspect neted după uscare.

Ca aplicație practică a tehnicii punctului în varianta sa modernă, vă invit să urmăriți acest VIDEO în care pictez unul dintre globurile de mai jos: