Tehnica punctului – teorie si practica

Punct. Si iarasi doar un punct. Este atat de simplu, si totusi… atat de important. Punctul este unul dintre cele elemente de baza ale artei plastice (alaturi de linie, forma si culoare). Fara el nu ar exista nimic, caci, linia, la urma urmei, este o insiruire de puncte.

Punctul este un amanunt si cine stapaneste amanuntul, cucereste universul” (M. Niculae – artist plastic contemporan)

Pornind de constatarea faptului ca punctul este deosebit de important, unii artisti au incercat sa creeze arta doar din puncte. Asa a aparut pointilismul, si tehnica punctului.

Pointilismul este un curent artistic denumit si Divizionism. Iar tehnica punctului se mai numeste si tehnica tuselor divizate. Este o tehnica introdusa in pictura la sfarsitul secolului al XIX-lea de artistii neoimpresionisti francezi. Acestia au folosit punctarea pentru a asigura perceptia de fuziune a culorilor pe retina (cu alte cuvinte, un amestec optic de culori). Pointilismul a revenit in centrul atentiei odata cu aplicarea tehnicii punctului in arta decorativa, in secolul XXI.

GRATUIT. Lectii De Pictura Pe Email!

Aboneaza-te pentru a primi gratuit lectii de pictura

Ce este punctul plastic?

Punctul poate fi orice forma mai mica sau mai mare care are un centru. Forma unui punct poate capata un infinit de configuratii. Pot fi considerate puncte figurile geometrice de baza  (triunghi, patrat, romb, cerc, etc.) atunci cand au dimensiuni foarte mici. Pentru a fi punct suprafata colorata trebuie sa fie minuscula, in raport cu celelalte elemente plastice si cu suprafata, pentru a nu deveni el insusi suprafata.

In artele plastice punctele au o gama larga de manifestare, putand reprezenta orice forma plana sau spatiala, cu conditia sa fie reduse dimensional si sa respecte principiile compozitionale.

In pictura cu tehnica punctului insa, ne referim la punct ca la rezultatul tamponarii dintr-o miscare cu pensula (sau alt obiect) pe suport. Prin divizarea tuselor se obtin tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic.

 

Pozitionarea punctului ca centru de interes

 

Compozitional, punctul poate fi structurat intr-o infinitate de localizari, pozitionate in cateva zone importante: sus, jos, central, pe diagonala ascendenta, pe diagonala descendenta.

Punctul plastic asezat pe o suprafata poate sa radieze in toate directiile ordinea cu care incepe viata compozitiei. Astfel face ca suprafata hartiei sa devina spatiu plastic. El are o valoare de centru de interes si poate reprezenta: o explozie, iradiatiuni, miscarea de rotatie. Cand este asezat in centrul de simetrie el apare ferm si static. Asezat insa usor departat de centrul de simetrie, este neutru (fixeaza, stabilizeaza). Devine activ cand este asezat pe diagonala hartiei, iar prin multiplicare capata forta expresiva.

Dar, in tehnica punctului nu avem de-aface cu un singur punct in jurul caruia se invarte intreaga compozitiei. Avem de-aface cu o multime de puncte (deseori perceputa ca infinita), ce schimba complet viziunea asupra imaginii. 

Perceptia in functie de dimensiunea punctului

Punctul poate fi mic, mediu, mare, foarte mare. Marimea punctului se coreleaza cu efectul de distanta, de sugerare a spatiului prin modificarea dimensiunilor. Astfel punctele mici sugereaza departarea, spatiul, distanta si impune profunzime, iar cele mari sugereaza apropierea, greutatea. 

Efectul spatial poate fi marit prin aplicarea contrastului cald-rece, deoarece nu putem desparti forma de culoare, ele fiind legate prin semnificatii si expresivitati.

Organizarea punctelor pe suport

Dupa modul de asezare, punctele pot avea diverse semnificatii:

  • dispuse orizontal creaza un efect static
  • dispuse vertical produc senzatia de urcate
  • ordonate radial dau senzatia de miscare continua sau de rotatie
  • dispuse haotic vor da senzatia de umplere uniforma, de amestec optic de culori

In tehnica punctului intalnim deseori “cresteri” sau “descresteri” liniare ale punctelor. Pentru modelele decorative exista chiar si o repetitie alternativa de punct mare urmat de punct mic.

Recunosc ca pana sa incerc o pictura cu adevarat in spiritul pointilismului, am abordat mai intai arta decorativa cu tehnica punctului. 

Punctarea

Desi in teorie este simplu: punctezi cu varful pensulei, in practic te poti lovi de anumite probleme. De exemplu: daca vopseaua este prea diluata, vei constata ca punctul tau “creste’ pe suport, lichidul dispersand radial. Pe de alta parte, daca vopseaua este prea vascoasa, punctul are sanse sa nu aiba o forma perfect sferica.

Tehnica punctului necesita multa rabdare, caci pentru aproape fiecare punct va trebui sa reincarci pensula cu vopsea. Asta inseamna o multime de miscari de la pensula la paleta si invers.

Va trebui sa mai in vedere si faptul ca inainte de a incepe efectiv punctarea, formele de baza trebuie “colorate” intr-o culoare uniforma cu un ton mediu. Am sa-ti dau un exemplu concret. O miniatura pe care am realizat-o din puncte, reprezentand un peisaj simplu.

Tehnica punctului pas cu pas

Cerul l-am pictat cu un ton mediu de albastru obtinut din amestecul de alb si cyan. Apoi, punctele de pe cer au fost gandite astfel: albastru cyan pur, in puncte mai mari, la partea superioara a cerului. Cateva puncte mai mari albe in centrul norilor. Si restul de puncte au umplut spatiile intr-un mod armonios, astfel incat cerul sa fie perceput spatial ca un cer de vara.

Pentru dealuri am decis sa aplic un ameste de verde permanent cu galben lemon si alb. Acest amestec l-am derivat mai mult spre galben in partea inferioara, deci in planul mai apropiat. Pentru a face lucrurile mai interesante am folosit verde permanent ca un contur liniar al dealurilor. Peste acest contur am punctat cu galben verzui deschis cu mult alb.

Dealurile ofera senzatia de perspectiva datorita cromaticii folosite in punctare. Pe cel mai indepartat deal am punctat cu un amestec de verde albastru si alb. Apoi, pe dealul din planul mijlociu am punctat cu verde, iar spre prim-plan am deschis din ce in ce mai mult cu galben si alb. Punctele sunt asezate haotic, dimensiunea lor creste insa spre marginea de jos. Am ales sa procedez asa pentru a crea un efect de amestec optic de culori neuniform, pentru a umple suprafata extrem de mica a hartiei.

La final am adaugat copacul, renuntand la puncte, si apeland la celalalt element plastic de baza: linia. Culoarea folosita este umbra arsa, si pe alocuri intunecata cu verde permanent. Nu am folosit deloc negru pentru aceasta miniatura, insa am creat un chenar cu nonculoarea inchisa.

8 Comments

  1. Elena Moldovan 15/02/2018 at 11:54 pm

    Foarte interesant, rezultatul spectaculos, bine ca este doar miniatura, dar si asa munca de chinez.Multumesc, astept in continuare lectiile tale interesante. Cu drag, Elena

  2. Interesant modul de dispunere și cromatica din punctare. Îmi sunt de folos indicațiile. Mulțumesc mult! Adriana

  3. Ms e ceva nou si interesant. Nu am stiut…

  4. super..imi place mult…

  5. Carmen-Cristiana Iliescu 26/03/2019 at 3:47 pm

    Multumesc pentru toate invataturile si sfaturile pe care ni le dai. Mereu am dorit sa pictez ,dar simteam ca mai lipseste ceva din cea ce fac. Este vorva de mici trucuri(daca le pot spune asa) la care nu m-am gandit. Multumesc si sper sa fac si eu o lucrare pe care sa am curajul s-o arat.

  6. Foarte interesant articolul, dar și miniatura realizată! Îmi place foarte mult!

  7. Foarte interesant articolul, dar și lucrarea realizată!Mulțumesc!

  8. Foarte interesant articolul si rezultatul. E un subiect ce m-a interesat in ultima perioada. Multumesc.

Leave a comment

Your email address will not be published.